Această broderie decorativă, confecționată pe pânză de in și având dimensiunile de 78 × 48 cm, datează din anul 1920 și provine de la stră-stră-străbunica mea, Maria. Broderia a fost realizat manual și destinat decorării casei-mari, spațiul tradițional rezervat momentelor solemne și primirii oaspeților. Broderia a fost cusută de Maria în perioada tinereții fiicei sale, înainte de căsătorie, și i-a fost dăruită acesteia ca parte a zestrei. Ulterior, stră-străbunica mea, Ecaterina, a expus broderia pe peretele casei, fixând-o cu pioneze, conform obiceiului vremii. Pe pânză sunt brodate două proverbe românești în grafie latină, fapt ce conferă obiectului o valoare culturală și identitară deosebită. În contextul schimbărilor politice și culturale, când autoritățile sovietice nu acceptau grafia latină și promovau rusificarea populației, broderia a fost ascunsă într-o ladă pentru a fi protejată. După câteva decenii, străbunica mea a redescoperit lada și a decis să păstreze broderia ca mărturie a trecutului familiei. Obiectul a fost spălat, curățat și transmis bunicii mele, care l-a restaurat cu grijă, reparând deteriorările și mascând urmele de prindere. Ulterior, broderia a fost înrămată și este păstrată astăzi pe perete, ca obiect de patrimoniu familial.