Cântar mecanic de echilibru cu două talere și set de greutăți metalice detașabile, realizat din fontă și oțel.La începutul anilor 1900, cântarul se afla în Iași, în Regatul României, în posesia străbunicii mele. În 1930 a fost adus în satul Celacul Nou, raionul Fălești, în Basarabia (parte a României Mari după 1918). În 1950, obiectul a ajuns la Dondușeni, în RSS Moldovenească (URSS), fiind păstrat și transmis succesiv în cadrul familiei. Traseul său reflectă mobilitatea familiilor și transformările politice din spațiul românesc și basarabean în prima jumătate a secolului XX-lea. Funcțional, cântarul era utilizat pentru cântărirea produselor alimentare (făină, cereale, zahăr), atât în gospodărie, cât și în schimburi comerciale locale. În absența tehnologiilor moderne, cântarele mecanice asigurau corectitudinea tranzacțiilor și organizarea activităților economice zilnice, fiind instrumente esențiale ale vieții comunitare.