Catrință tradițională confecționată manual din lână la sfârșitul secolului XIX, transmisă din generație în generație pe linie feminină, simbol al continuității culturale. Inițial, catrința era purtată de străbunica la sărbători, horele satului și evenimente comunitare, fiind parte esențială a costumului popular feminin. Ulterior,a fost transmisă bunicii și apoi mamei mele, care a purtat-o în contexte educaționale și culturale, precum activități școlare, șezători și manifestări tradiționale, contribuind la păstrarea și transmiterea valorilor identitare.  Astăzi, catrința este păstrată cu sfințenie ca simbol al familiei, cu convingerea că va fi transmisă și generațiilor viitoare. Pentru mine, reprezintă un patrimoniu familial viu. Catrința evocă copilăria mamei mele, amintirile legate de părinți, de baștină și de viața rurală din nordul Moldovei. După mutarea la Chișinău, catrința a devenit pentru ea o ancoră identitară, un element care păstrează legătura cu originea și trecutul său.