Ceas de perete mecanic cu pendul, având carcasă din lemn lăcuit, geam frontal din sticlă și mecanism intern metalic, care funcționează prin armare manuală cu cheie. Ritmul de funcționare este asigurat de pendul, iar ceasul bate la fiecare oră fixă. Ceasul a fost procurat în anul 1949, în perioada deportărilor sovietice, în Bureat-Mongolia (Ulan-Udă, r-n Zaigraevschii, stația Nov Ilinsc), de către străbunicii Bulat Gheorghe și Bulat Maria, deportați din RSSM. Procurat din câștiguri obținute prin muncă forțată, obiectul a avut un rol esențial în viața cotidiană din exil, servind drept singur reper temporal precis într-un context marcat de lipsuri, izolare și nesiguranță. Când străbunicii s-au întors în țară, ceasul a fost primul obiect agățat pe peretele din casă, probabil ca o dovadă a drumului parcurs și a puterii lor de a rezista acolo... De-a lungul anilor, ceasul din casa bunicilor a fost martor tăcut al multor momente de familie - sărbători, înmormântări, vizite, discuții lungi la masă. Astăzi, bunicii mei îl pastrează cu grijă și îmi transmit prin el povestea străbunicilor – o poveste în care timpul nu doar a trecut, ci a supraviețuit. Bunicul Dumitru mi-a spus ,,ceasul este mai mult decât un obiect, este o moștenire vie, o dovadă că familia Bulat au învins vremurile grele și că memoria lor continuă să bată, neântrerupt pe peretele casei. Acest ceas este mai mult decât un obiect vechi. Este o lecție despre valori care nu se învață din manuale: răbdarea, demnitatea, respectul față de trecut și recunoștința față de generațiile anterioare.