Acest clopoțel din aramă, realizat în jurul anului 1923. Deși este un obiect mic, poartă în el o poveste mare, legată de tradițiile și obiceiurile de iarnă ale familiei mele. Clopoțelul a aparținut fratelui stră-străbunelului meu, cunoscut în familie drept Moș Zaharia. El era folosit în fiecare an la uratul de Sfântul Vasile, atunci când copiii și flăcăii mergeau din casă în casă pentru a vesti Anul Nou și a aduce urări de sănătate, belșug și noroc. Sunetul lui cristalin însoțea versurile urăturii, marcând începutul unui nou an plin de speranță.