Acest covor tradițional, realizat din lână în anii 1900-1910, este o moștenire prețioasă a familiei mele, lucrat cu migală de străbunica bunicii mele, Gorenco Claudia, și de alte femei din neamul nostru. Rolul său principal era de a împodobi peretele casei mari, fiind un element central al locuinței, care marca frumusețea și hărnicia gospodarilor.

Covorul a fost păstrat cu grijă de-a lungul generațiilor și, în anumite momente importante, cum ar fi nunțile sau apropierea sfârșitului de viață, era transmis mai departe ca simbol al continuității familiei. Astăzi, acesta se află în muzeul satului Florițoaia Veche, donat de bunica mea, pentru ca și alții să cunoască povestea și măiestria înaintașilor.