Culesul tutunului în satul Sămășcani – Femeile muncitoare, anii 1950
O zi de august călduroasă, iar noi femeile suntem la pogonul de tutun, de la ora 5.00, să rupem frunzele de pe ,,iarba dracului,, cum o mai numeam noi, tutunăresele, când ne așezam la masă cu mâinile încărcate de smoala neagră lipicioasă. De aceea îmbrăcam haine cu mâneca lungă și șorțuri mari, negre să ne protejăm pielea de substanța lipicioasă de pe frunzele de tutun ,care era foarte amară, ca pelinul și se spăla foarte greu . Pe cap purtam broboade albe, din bumbac să nu avem insolație. Procesul era foarte greu. Fiecare femeie avea câte un rând , de pe care rupea frunzele cele mai mari, începând de la rădăcină spre vârf ,așezate frumos ,,păpușică,, Când se umplea brațul cu frunze ,veneau copiii noștri mai mari sau o femeie de serviciu care strângea de la toate femeile brațele de tutun și se așeza roată pe pânza de tutun. Când se umplea pânza o legam și o ridicam câte 3-4 femei în tractor sau în containere lungi din lemn ,care mai apoi erau transportate de tractor la un loc curat pentru a fi înșirate și trecute pe sfoară. sfarele cu tutun erau legate în șoproane ,la uscat , iar când erau îngălbenite frunzele și uscate urma un alt proces de sortare , după calitate I, II , III și IV și transportat la fabrica de tutun din Șoldănești. Cultivarea tutunului era una din ramurile principale de la sate, dar necesară pentru existența familiilor în perioada regimului totalitar comunist, instaurat în RSSM din anul 1944. Deși munca era grea la culesul tutunului, exista și un sentiment de motivație: familiile numeroase câștigau bani mulți din care se cumpărau lucruri necesare pentru familie și casă. Această fotografie și povestea ei ne oferă o mărturie vie despre viața cotidiană a satului moldovenesc din perioada RSSM. Prin imaginea muncii la culesul tutunului, descoperim nu doar efortul fizic depus de femei și implicarea întregii familii, ci și valorile comunității – solidaritatea, răbdarea și responsabilitatea față de familie. Fotografia o prezintă pe bunica Lucia Beschier, sora ei Eugenia, mătușa Olga, vecina Vera şi tanti Elena.
Русский