Dăracul din lemn, cu dimensiunile aproximative de 40 cm lungime și 35 cm înălțime, datat în anul 1942. Acesta provine din gospodăria străbunicii Enciu Feodora și a fost utilizat în cadrul activităților casnice tradiționale specifice mediului rural. Dăracul avea rolul de a curăța și pieptăna lâna după tunderea oilor, pregătind-o pentru obținerea caierelelor de lână, necesare procesului de tors. Lâna era trecută repetat prin dinții obiectului până devenea moale și uniformă, fiind ulterior transformată în fire pentru realizarea hainelor. Dăracul reflectă autonomia gospodăriei țărănești, unde prelucrarea materialelor textile se realiza manual, în familie. Obiectul ilustrează valori fundamentale ale generațiilor trecute: munca susținută, răbdarea, hărnicia și transmiterea meșteșugurilor tradiționale.