Fier de călcat cu cărbuni, realizat din fontă. Datarea indică prima jumătate a secolului al XX-lea (cca. 1920–1940), perioadă în care electricitatea nu era disponibilă în majoritatea gospodăriilor rurale.Fierul provenea de la străbunica mea din partea mamei, Galbura Elizaveta, din satul Peciștea, raionul Rezina. Era utilizat prin introducerea cărbunilor încinși în compartimentul interior, generând căldura necesară pentru netezirea hainelor din pânză, bumbac sau in. Procesul presupunea atenție, forță fizică și supravegherea constantă a temperaturii, pentru a evita arderea țesăturilor.Conform tradiției familiale, străbunica îl folosea în mod special în zilele de sâmbătă, pentru pregătirea costumelor populare și a hainelor curate destinate mersului la biserică. Astfel, obiectul se leagă nu doar de activitatea casnică, ci și de viața spirituală și comunitară.