Fierul de călcat cu cărbuni (sau fier cu jar) este un obiect din fontă sau fier gros, prevăzut cu găuri pentru aerisire, care permiteau menținerea jarului aprins în interior. Fierul de călcat provine de la străbunica mea, Barcari Axenia (1937–2019), din satul Buțeni, raionul Hîncești, care l-a moștenit la rândul ei de la bunica sa, Ioana Macari. Acesta era utilizat în gospodărie pentru călcarea hainelor și igienizarea țesăturilor, fiind un instrument esențial înainte de apariția fierului de călcat electric. Pe lângă rolul său principal, fierul de călcat avea și întrebuințări secundare. În perioadele reci, după reducerea intensității jarului, fierul era învelit în materiale textile și folosit pentru încălzirea așternuturilor, fiind așezat la capătul patului. Această utilizare reflectă adaptabilitatea și ingeniozitatea oamenilor în condiții de resurse limitate.