Acest fus, realizat din lemn și având o lungime de aproximativ 25–30 cm, a fost folosit în jurul anului 1968 de străbunica mea, Starov Valentina, din satul Drepcăuți, raionul Briceni. El era utilizat la tors, pentru transformarea lânii în fir, necesar țesutului covoarelor, păturilor, hainelor și prosoapelor.

În serile lungi de iarnă, străbunica torcea lâna cu răbdare și îndemânare, pregătind materialul pentru obiectele de care familia avea nevoie. Fusul nu era doar un instrument de lucru, ci parte dintr-un ritual al muncii desfășurate în liniștea casei, atunci când membrii familiei se adunau împreună.