Acest interviu prezintă experiențele de viață ale lui Guriță Alexandru, născut în 1946, care a trăit deportarea în Siberia în perioada sovietică. Mărturia sa vorbește despre suferință, dorul de casă, dar și despre puterea credinței și solidaritatea dintre oameni în condiții extreme. Interviul evidențiază importanța istoriei orale în păstrarea memoriei colective și în înțelegerea impactului politicilor represive asupra comunităților și familiilor.