Această ladă de zestre, cunoscută în zona noastră sub denumirea de „sandîc”, a fost confecționată în anul 1967, la comandă, de un meșter lemnar. Realizată din lemn masiv, are dimensiunile de 1,40 m lungime, 0,80 m lățime și 0,90 m înălțime. Lada i-a aparținut bunicii mele din partea tatălui, Maria, care s-a căsătorit în toamna anului 1967. Odată cu trecerea la casa soțului, ea a adus cu sine zestrea pregătită timp de ani întregi, așezată cu grijă în acest sandîc. În interior se aflau obiecte lucrate manual de bunica și de mama ei: cămăși, ii, fețe de masă, ștergare, covoare, pături, lenjerie de pat, perne și alte țesături necesare întemeierii noii gospodării. În tradiția satului moldovenesc, lada de zestre marca trecerea fetei la statutul de femeie căsătorită și simboliza hărnicia, priceperea și responsabilitatea acesteia. Bogăția și frumusețea zestrei reflectau respectul familiei în comunitate și pregătirea miresei pentru viața de familie.