Acest mângălău din lemn de stejar, realizat în anul 1890, are peste 130 de ani și provine din satul Pîrlița. A aparținut străbunicii mele, Feodora Negură-Burlacu, care l-a moștenit de la mama sa, Agrepina. Este o placă dreptunghiulară, cu șanțuri paralele dedesubt, având lungimea de 56 cm și lățimea de 9,5 cm. Mângălăul era folosit pentru a netezi hainele groase din pânză de cânepă sau in. Cămașa era înfășurată pe un cilindru de lemn, iar cu mângălăul se apăsa și se rula înainte și înapoi până când materialul devenea moale, drept și pregătit de sărbătoare.O poveste dragă familiei mele spune că, la sfârșitul anului 1914, când străbunica Feodora avea doar 14 ani și se pregătea să meargă pentru prima dată la horă, mama ei i-a călcat cămașa de sărbătoare cu acest mângălău. Sub mâinile pricepute ale Agrepinei, pânza aspră s-a transformat în falduri moi și frumoase. Feodora a plecat la horă mândră, purtând nu doar o cămașă netezită, ci și dragostea și grija mamei sale.

De-a lungul generațiilor, mângălăul a fost păstrat ca o comoară. Fiecare femeie din familie a adăugat la el propria poveste: străbunica, bunica, mama – iar astăzi eu îl păstrez ca pe o lecție de viață.