Această monedă de 2 kopeici, bătută din cupru în anul 1898, în timpul domniei țarului Nicolae al II-lea, reprezintă mai mult decât o simplă piesă monetară. Cu un diametru de 24,3 mm și o greutate de aproximativ 6,5 grame, ea făcea parte din viața de zi cu zi a oamenilor simpli, fiind folosită pentru cumpărături mărunte în piețe și iarmaroace.Provenită din „lada bunicilor”, moneda a aparținut stră-străbunicilor Vladimir și Tatiana Fuștei.  Această monedă de cupru din 1898 nu este un simplu obiect de metal, ci însăși inima casei străbunicilor mei. Povestea ei începe la temelia unei familii: se spune că atunci când stră-străbunicul meu a pus prima piatră a casei, a așezat sub stâlpul de la răsărit această piesă de 2 kopeici. Era un ritual străvechi, o „plată” simbolică adusă pământului pentru a îngădui construcția și pentru a dărui noroc și belșug celor care aveau să locuiască acolo. Zeci de ani mai târziu, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, casa a fost lovită de un obuz. Printre ruine și cenușă, în timp ce familia scotea dărâmăturile pentru a reconstrui viața de la zero, moneda a fost regăsită între pietrele temeliei, înnegrită de fum, dar neclintită. Străbunicul a văzut în ea un semn de speranță: dacă acest mic obiect a rezistat focului și războiului, înseamnă că și familia noastră are puterea să o ia de la început. De atunci, acea kopeică nu a mai fost îngropată, ci a devenit scânteia care a aprins o pasiune de generații. Ea a deschis drumul unei colecții care astăzi numără 124 de monede. Fiecare piesă nouă adăugată, de la cele mai vechi la cele din prezent, este o pagină de istorie pe care o țin în palmă. Oxidarea de pe marginile lor nu este murdărie, ci praful timpului și dovada că, în ciuda imperiilor care s-au prăbușit, familia noastră a rămas unită. Astăzi, eu sunt custodele acestei „Lăzi a Bunicii”, învățând că o colecție nu se măsoară în bani, ci în amintirile pe care le transmite mai departe.