Bunelul meu Ghidu Harlampie, și-a efectuat serviciul militar pe o insulă îndepărtată din Oceanul Arctic, în arhipelagul Franz Josef, în apropiere de Novaia Zemlea. Aceasta era una dintre cele mai nordice baze militare ale Uniunii Sovietice și avea un rol strategic esențial: monitorizarea spațiului aerian al URSS și asigurarea primei linii de apărare în cazul unui atac nuclear. Totodată, unitatea proteja baza militară de pe insula Novaia Zemlea, inclusiv aerodromul militar. Bunelul era radist. Radarele deservite aveau dimensiuni diferite, cele mai mari depășind 100 de metri în lungime. Din cauza condițiilor extreme, serviciul militar în această unitate dura trei ani, nu doi, așa cum era standard în armata sovietică. Drumul până la locul de serviciu a fost dificil: mai întâi cu avionul, apoi cu vaporul, iar întoarcerea pe continent s-a făcut cu submarinul.În timpul serviciului, bunelul a văzut animale specifice regiunii arctice: vulpi polare, urși polari, morse, foci și numeroase păsări. Zona era caracterizată de furtuni puternice de zăpadă și vizibilitate extrem de redusă. Pentru a se deplasa între subdiviziuni, erau întinse funii, astfel încât militarii să nu se rătăcească. În timpul furtunilor, vizibilitatea nu depășea un metru. Temperaturile erau extreme: vara, în luna iulie, rareori urcau până la 0 grade Celsius, iar iarna, în ianuarie, coborau până la –60 de grade. Noaptea polară dura aproximativ 125 de zile, iar cea mai mare parte a arhipelagului era acoperită de ghețari.Un detaliu care l-a impresionat profund pe bunel a fost faptul că, în ciuda condițiilor dure, nici el și nici camarazii săi nu s-au îmbolnăvit, nici măcar de o răceală obișnuită. Acest lucru se datora gerului extrem și condițiilor sterile, care nu permiteau supraviețuirea bacteriilor. Pe insulă exista și un izvor cu apă termală, la o adâncime de aproximativ 200 de metri, unde militarii se scăldau în zilele mai blânde.Condițiile de trai erau surprinzător de bune: soldații erau bine hrăniți, sănătoși și aveau acces la o bibliotecă mare. Arhipelagul se află la circa 900 km de Polul Nord și la aproximativ 1500 km de Arhanghelsk. În jurul insulelor se formau frecvent aisberguri de sute de metri lungime, iar în apele din apropiere puteau fi observate balene și narvali. Singura vegetație era reprezentată de mușchi și licheni.Activitatea principală consta în monitorizarea ecranelor pentru detectarea avioanelor și rachetelor inamice, precum și în întreținerea radarelor. Stațiile funcționau cu ajutorul generatoarelor diesel, care asigurau atât energia electrică, cât și încălzirea. Regimul zilnic nu era unul militar clasic, din cauza condițiilor specifice: serviciul se desfășura în schimburi de câteva ore, după care soldații aveau timp liber. Viața semăna mai degrabă cu activitatea unei stații meteorologice, dar într-un context militar strict.Înainte de armată, bunelul absolvise școala pedagogică. În timpul serviciului militar, datorită bibliotecii din unitate, a început să îndrăgească istoria. După întoarcerea acasă, și-a continuat studiile la Universitatea de Stat din Chișinău, la Facultatea de Istorie, apoi a lucrat ca profesor în satul natal Giurgiulești și ulterior în Cîșlița-Prut. Serviciul militar a fost împărțit în două etape: un an de „ucebka” (specializare militară) la Leningrad (actualul Sankt Petersburg), unde a devenit radist, urmat de serviciul propriu-zis în unitatea din Arctica. În „ucebka” regimul era unul clasic militar, cu program strict, studiu, antrenamente, activități culturale și corespondență prin scrisori.În Uniunea Sovietică exista expresia „are armata făcută”, care desemna un bărbat matur, responsabil, curajos și de încredere. În unități serveau tineri de toate naționalitățile Uniunii Sovietice, iar limba de comunicare era rusa, pe care toți o vorbeau fluent la întoarcere.Este impresionant cum un tânăr din sudul Moldovei, din satul Giurgiulești, dintr-o zonă caldă și secetoasă, a ajuns să servească aproape de Polul Nord, într-un mediu extrem și ostil. Și-a îndeplinit datoria față de țară, s-a întors acasă, a întemeiat o familie și și-a dedicat viața educației, formând sute de elevi. Născut în 1939, supraviețuind celui de-Al Doilea Război Mondial și foametei din anii 1946–1947, bunelul meu reprezintă un exemplu de rezistență, demnitate și continuitate a vieții.