Acest obiect este o spată, componentă fundamentală a războiului de țesut tradițional, utilizată în gospodăriile rurale din Moldova în a doua jumătate a secolului XX. Spata este realizată din filă și datează din perioada 1959–1960, fiind confecționată și folosită de străbunica mea, Irina Mătrăguna, în cadrul activităților de țesut desfășurate în satul Cucuruzeni, raionul Orhei.În contextul vieții tradiționale de la sat, țesutul reprezenta o activitate esențială, practicată mai ales în sezonul rece, când munca agricolă era redusă. Din amintirile transmise de bunica mea, Lidia, reiese că țesutul nu era doar o necesitate practică, ci și o formă de expresie a hărniciei, răbdării și creativității femeilor din mediul rural.Spata face parte dintr-un ansamblu complex de instrumente utilizate la țesut, alături de suluri, vătale, ițe, pedale, suveică, tălchigi, fuscei și firele de urzeală. Din punct de vedere funcțional, spata are forma unui pieptene cu dinți paraleli și are rolul de a presa firele de bătătură între firele de urzeală, asigurând astfel compactarea uniformă a țesăturii. Totodată, ea contribuie la menținerea alinierii corecte a firelor, fapt esențial pentru respectarea modelului decorativ ales.Dimensiunea și densitatea dinților spetei variau în funcție de tipul lucrării realizate – pânză, covoare, prosoape sau alte textile de uz casnic. Spatele analizate au fost confecționate manual de străbunica mea, demonstrând nu doar îndemânare tehnică, ci și cunoștințe transmise din generație în generație.Din perspectivă istorică și etnografică, acest obiect constituie o mărturie materială a meșteșugului tradițional textil, reflectând modul de viață al comunităților rurale, autosuficiența gospodăriei țărănești și importanța muncii feminine în economia familiei. Păstrată până astăzi, spata reprezintă o relicvă de familie și un element valoros al patrimoniului cultural local, contribuind la înțelegerea practicilor cotidiene și a valorilor generațiilor trecute.